DOT... LETTER... WORD...
  • Home
  • New Poems, Stories, Songs
  • New Translations
  • Poetry
    • Youth Poems
    • Two Poems about Brooklyn
    • Tefillin
    • Little Psalms
    • The Absence of Stone
    • Some Other Poems
    • Some Other, Other Poems
  • Music
  • Rav Kook
  • Jewish, Spiritual & Beautiful
  • About Myself
  • Contact
  • What Does "Dot-Letter-Word" Mean?
  • Sefirot Sample
  • Home
  • New Poems, Stories, Songs
  • New Translations
  • Poetry
    • Youth Poems
    • Two Poems about Brooklyn
    • Tefillin
    • Little Psalms
    • The Absence of Stone
    • Some Other Poems
    • Some Other, Other Poems
  • Music
  • Rav Kook
  • Jewish, Spiritual & Beautiful
  • About Myself
  • Contact
  • What Does "Dot-Letter-Word" Mean?
  • Sefirot Sample
  DOT... LETTER... WORD...

Honoring the Time to Be Silent

10/3/2015

1 Comment

 
Picture
by Rav Avraham Yitzchak Kook

            The structures of a person’s spirit suffer great destruction when the inner light of “a time to be silent” (Ecclesiastes 3:7) appears, when holy, supernal muteness in all of the splendor of its glory and the gravity of its burden fills his entire soul, yet he rebels against it and breaches it.
            That rebellion against the sovereignty of silence destroys all of its structures, all of the treasury of simplicity and uprightness, of profundity and supernal connection. All of that is shattered.
            If this person wishes to build its ruins, he must afterwards reestablish everything anew. At that time, the wise person will be silent.
 
            However, if a person gives silence its due when it first appears, it will perform its duty, establish its muteness, penetrate in its profundity and reach the perplexities of its depths, from which it will bring forth mighty foliage and branches with the power of great and fresh blossoming. The leaves will be filled with power and the expression of his lips will emerge.
 
            Then the “time to speak” (ibid.) will begin in its glorious majesty. A spirit of silence is the angel that acts upon the outpouring of speech, which will flow like streams, with great abundance and all beauty.
            “‘[I] create the speech of the lips. Peace, peace, to the distant and to the near,’ says Hashem, ‘and I will heal him’” (Isaiah 57:19).
            “Its fruit will be for food and its leaf for healing” (Ezekiel 47:12), “freeing the mouth of the mute” (j. Shekalim 6:1).
            Orot Hakodesh, Volume 3, p. 275
​

1 Comment
HOMOROCEANU ADRIAN CAMIL link
10/13/2015 01:32:21 am

“CORESPONDENTA” MIHAI EMINESCU - VERONICA MICLE
SAU FARMECUL UNUI DIALOG EPISTOLAR .


Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle


Draga mea Veronică,
Ca eu să nu-ți scriu e de înțeles. Bolnav, neputând dormi nopțile și cu toate astea trebuind să scriu zilnic, nu am nici dispoziție de a-ți scrie ție, căreia aș vrea să-i scriu închinăciuni, nu vorbe simple.
Dar tu care ai timp și nu ești bolnavă să nu-mi scrii e mai puțin explicabil. Tu trebuie să fii îngăduitoare cu mine, mai îngăduitoare decât cu oricine altul, pentru că eu sunt unul din oamenii cei mai nenorociți din lume.
Și tu știi care este acea nenorocire. Sunt nepractic, sunt peste voia mea grăitor de adevăr, mulți mă urăsc și nimeni nu mă iubește afară de tine. Și poate nici tu nu m-ai fi iubit câtuși de puțin, dacă nu era acest lucru extraordinar în viața mea care e totodată o extraordinară nenorocire. Căci e bine ca omul să fie tratabil, maniabil, să se adapteze cu împrejurările și să prinză din sbor puținul noroc care îl dă o viață scurtă și chinuită, și eu nu am făcut nimic din toate acestea, ci te-am atras încă și pe tine în cercul meu fatal, te-am făcut părtașă urei cu care oamenii mă onorează pe mine. Căci acesta e singurul reazim al caracterului meu - mă onorează ura lor și nici nu mă pot închipui altfel decât urât de ei.
Dar tu pentru aceasta nu trebuie să mă bănuiești, tu rămâi cum ai fost și scrie-mi. Tendința mea constantă va fi de a-mi împlini făgăduințele curând ori târziu, dar mai bine târziu decât niciodată.
Sunt atât de trist și e atât de deșartă viața mea de bucurii, încât numai scrisorile de la tine mă mai bucură. A le suspenda sau a rări scrisorile tale m-ar durea chiar dacă n-ai mai iubi

pe Emin
Scrie cu degetele pe cari le sărut.
(1880 Februar)

București 3 Mai 1880
Stimabilă Doamnă și respectata mea amică,
Dacă v-am putut trimite atât de repede scrisorile în cestiune, cauza e că ele au fost totdeuna la mine; pentru actele cerute veți binevoi a îngădui una sau două zile ca să le caut în vravul meu de cărți, nearanjate încă din lipsă de timp și legate în teancuri tocmai în acele nefericite zile de Paști, singurele libere pe care le-am avut de atâta timp și pe care le-am întrebuințat la legarea în teancuri a cărților. În orice caz, stimabila mea Doamnă, sper a nu-mi atrage din nou supărarea DV. și Vă rog de mii de ori să mă iertați, dacă nevoind a Vă lăsa fără răspuns imediat, nu alătur deja pe lângă actele în cestiune.
Vă mirați de graba - mie desigur penibilă și neplăcută - cu care V-am trimis scrisorile cerute. Uitați însă, se vede, scrisoarea DV. din urmă pe care V-am trimis-o asemenea și prin care mi-ați luat orice perspectivă de-a da lucrului o altă formă, decât cea dorită de DV. chiar.
O repet, Doamnă, nu insist câtuși de puțin de-a urni de pe umerele mele sarcina de vină ce mi se cuvine și ca omul, care ia orice amănunt asupra sa, după ce a luat totul împreună, nici nu mai gândesc să-mi ușurez sarcina, să atribuiesc altora sau împrejurărilor sau în fine numai greutăților momentane purtarea mea oricum ar fi fost.
Cât voi putea voi încerca să îndreptez ceea ce-am greșit; a silui împrejurările, iată singurul lucru pe care nu-l pot face prevăzând de mai-nainte zădărnicia unor asemenea încercări.
Sfârșesc scrisoarea mea prin părerea de rău că ați găsit de cuviință a-mi imputa fapte, pe care nu le cunosc, relatate DV. de persoane, pe cari asemenea nu le cunosc. În orice caz, în retragerea absolută în care trăiesc, a fost ceva nou pentru mine de-a afla despre ocupațiuni, cărora se pretinde că mă dedau sau despre petreceri, la cari se pretinde c-aș fi luând parte. Sunt atât de retras, Doamnă, și am atât de

Reply



Leave a Reply.

    Picture

    Yaacov David Shulman


    New! Jewish Spiritual Growth: The Step-to-Step Guide of a Hasidic Master
    by Rabbi Kalonymus Kalman Shapira

    “A tour de force--a path to inner growth”—Prof. Shaul Magid.
    “Brimming with beauty and contemporary relevance” —Rabbi Moshe Weinberger.

    Learn More!

    Archives

    September 2019
    August 2019
    July 2019
    June 2019
    May 2019
    April 2019
    March 2019
    February 2019
    January 2019
    December 2018
    November 2018
    October 2018
    September 2018
    August 2018
    July 2018
    June 2018
    May 2018
    April 2018
    March 2018
    February 2018
    January 2018
    December 2017
    November 2017
    October 2017
    September 2017
    August 2017
    July 2017
    June 2017
    May 2017
    April 2017
    March 2017
    February 2017
    January 2017
    December 2016
    July 2016
    June 2016
    May 2016
    April 2016
    March 2016
    February 2016
    January 2016
    October 2015
    September 2015
    August 2015
    July 2015
    June 2015
    May 2015
    April 2015
    March 2015
    January 2015
    May 2013
    April 2013
    November 2011
    October 2011
    September 2011

    Categories

    All
    Creativity
    Jewish
    Literature
    Poetry
    Rav Kook
    Torah

    RSS Feed

Proudly powered by Weebly